Acest site foloseste cookie-uri. Daca navigati pe acest site, sunteti de acord cu utilizarea cookie-urilor.

contact@humanitysteam.ro
Dar daca Dumnezeu nu este o superfiinta umanoida?
Scris de  Publicat în Perspective
26
Feb

Dar daca Dumnezeu nu este o superfiinta umanoida?

Sunt încântat să pot utiliza acest spaţiu de pe Internet, ca lăcaş în care ne putem alătura, pentru a porni şi înfierbânta o cercetare, la nivel mondial, asupra unora dintre cele mai revoluţionare idei teologice care au ieşit la lumină, de o perioadă îndelungată de timp.

Ideile pentru care intenţionez să valorific acest spaţiu virtual, în viitorul apropiat, sunt cele care se regăsesc în MESAJUL LUI DUMNEZEU CĂTRE LUME: M-aţi înţeles complet greşit. Cred că această nouă carte (publicată cu numai patru luni în urmă, de Rainbow Ridge Books) asează în faţa speciei noastre, câteva dintre cele mai importante întrebări „Dar dacă”, ce ar putea fi contemplate de societatea contemporană.

Întrebările sunt importante, deoarece ne invită să chibzuim la unele dintre cele mai auto-vătămătoare idei referitoare la Dumnezeu, pe care le-a adoptat specia noastră. De exemplu … o atare învăţătură despre Divin — poate cel mai frecvent reflectată în doctrinele multor religii — Îl descrie pe Dumnezeu ca pe o fiinţă supraumană de gen masculin, cu trăsături şi înclinaţii omeneşti (mânie, iubire, emitere de judecăţi etc.); dar, totodată, cu înţelepciune, putere şi abilităţi cu mult peste putinţele omeneşti, ori chiar mai presus de înţelegerea omenească.

În unele tradiţii spirituale ancestrale, premergătoare religiilor organizate, Divinul era portretizat ca zeitate feminină. Şi, cu toate că această portretizare s-a transmis, de-a lungul veacurilor, fiind pusă în lumină şi considerată autentică, chiar şi în zilele noastre, în cadrul anumitor mişcări spirituale, versiunea unei Zeităţi masculine, prezentată, în linii generale, în paragraful de mai sus, a fost predominantă.

Acum se iveşte Marele Dar dacă . . .

Dar dacă Dumnezeu nu este nici bărbat, nici femeie — şi nici pe departe, vreo Suprafiinţă umanoidă?

S-ar produce vreo schimbare? Ar conta? În tabloul general al lucrurilor, ar avea vreun impact semnificativ asupra experienţei noastre planetare?

Da. În primul rând, ar nărui fundamentele unei poveşti preponderente în întreaga lume — şi anume, povestea supremaţiei masculine.

Nu este nicio coincidenţă faptul că majoritatea religiilor dominante încă sunt conduse de către bărbaţi. Nu e nicio coincidenţă faptul că una dintre cele mai răspândite religii ale lumii şi una în plină ascensiune, la nivel mondial, încă nu accepta femei în rândul sacerdoţiului, în 2014. Nu este nicio coincidenţă faptul că — în pofida unor abateri minore, în această privinţă — bărbaţii încă dirijează, într-o mare măsură, lumea corporatistă şi financiară. Nu e nicio coincidenţă faptul că, până în ziua de azi, bărbaţii continuă să domine scena politică mondială.

Nu este nicio coincidenţă faptul că, inclusiv în medicină, ştiinţe şi academii, bărbaţii continuă să fie mult mai numeroşi decât femeile, în poziţiile de maximă influenţă, impact şi autoritate. Şi nu e nicio coincidenţă faptul că, chiar şi în cazul în care femeile se ridică la nivelul bărbaţilor, în unele dintre instituţiile din cadrul societăţii actuale, ele primesc, mult prea des, până şi la ora actuală, remuneraţii mai mici decât echivalenţii lor masculini, deşi îndeplinesc aceleaşi activităţi.

Dacă am crede că Dumnezeu nu este bărbat, întreaga noastră concepţie despre putere, tărie şi glorie ar fi revizuită, considerându-le atât trăsături feminine, cât şi trăsături masculine, deopotrivă. Reprezentările noastre asupra lui Dumnezeu nu ar consta exclusiv într-un bărbat cu părul alb şi unduitor, cu barba albă şi unduitoare, într-un veşmânt cu ample falduri albe. Imaginează-ţi o biblie ilustrată, conţinând imaginea unei Dumnezeiţe! Oare ce efect ar produce asta, asupra copiilor noştri?

Dar dacă am crede că Dumnezeu nu este nici măcar o persoană? Dar dacă am abandona ideea de Dumnezeu ca fiind bărbat sau femeie? Dar dacă am accepta ca adevăr, ideea că Dumnezeu nu e nicidecum versiunea extinsă a fiinţelor umane; şi nici vreo “persoană”, în orice sens al cuvântului? Ar schimba asta lucrurile, în expresia spiritualităţii, la nivel global, precum şi în experienţa noastră religioasă, de zi cu zi?

Cu siguranţă. Ar modifica interacţiunile Tată/Copil, ale majorităţii fiinţelor umane care cred în Dumnezeu. Ar influenţa, în mod profund, înţelegerea adevăratei noastre relaţii cu divinitatea.

Ar transforma întreaga noastră concepţie cu privire la modul de a obţine ceea ce ne dorim, de la Dumnezeu (în cazul în care chiar am mai crede că un asemenea lucru ar fi acceptabil şi posibil); de asemenea, ar revoluţiona întregul nostru mod de a gândi, cu privire la ceea ce, dacă chiar e cazul, Dumnezeu îşi doreşte sau are nevoie, pretinde sau porunceşte, solicită sau cere. Şi asta ar schimba, dintr-o lovitură, atât de multe comportamente umane, încât specia noastră nu s-ar mai recunoaşte pe ea însăşi, decât cu mare dificultate.

Pe scurt, am deveni o specie diferită, nu numai în ceea ce priveşte conduita, dar şi obiectivele şi scopurile, concepţiile asupra “succesului”, modurile de “a ne ruga” şi a interacţiona cu Dumnezeu, precum şi opiniile noastre referitoare la locul şi modul în care ne încadrăm în tabloul general al lucrurilor.

Căutarea ar începe apoi, de la capăt, în rândul unui număr uriaş de oameni (spre deosebire de infima minoritate care au iniţiat deja acest proces) cu scopul de a ni-L redefini pe Dumnezeu şi de a revizui întreaga noastră abordare a interacţiunilor cu Divinitatea.

Tocmai faptul că acest fel de revizuire radicală, a unei părţi cruciale a experienţei noastre umane pare atât de copleşitor, este, probabil, motivul pentru care cei mai mulţi dintre noi evită de-a binelea această căutare şi rămân “fixaţi, blocaţi”, mereu, pe aceleaşi căi învechite, cu privire la înţelegerea noastră a Zeităţii supreme.

Oricare ar fi motivul, este îndoielnic că ne facem nouă înşine, vreun bine, dacă stăruim în aceleaşi idei despre Dumnezeu, ce datează de milenii.

Iar acum apare MESAJUL LUI DUMNEZEU CĂTRE LUMEA NOASTRĂ

Dumnezeu ne tot spune, chiar de la începuturi; şi devine tot mai limpede, pe zi ce trece, că Povestea Culturală Veche a omenirii, cu privire la Dumnezeu, ca fiind o entitate supraumană de gen masculin, este, pur şi simplu, incorectă.

Acum este în regulă dacă îndepărtăm această învăţătură străveche, din povestea noastră actuală şi dacă încetăm să ne-o mai istorisim, atât nouă înşine, cât şi copiilor noştri.

În mod evident (sau, poate, nu atât de evident, pentru unii) Dumnezeu nu este un Uriaş din Ceruri ori o Făptură Măreaţă din Rai, care şade pe tron şi supraveghează, din înalturi, isprăvile de zi cu zi, ale omenirii, aprobându-le pe unele şi dezaprobându-le pe altele; care aude nenumărate rugăciuni, încuviinţându-le pe unele şi respingându-le pe altele; care judecă nenumărate suflete, după clipa morţii, gratificându-le pe unele şi osândindu-le pe altele.

Dumnezeu nu este nici bărbat, nici femeie, cu o înfăţişare anume; cu trăsăturile şi pornirile fiinţelor umane, dar şi cu trăsături, puteri şi abilităţi supranaturale. O asemenea idee despre Dumnezeu este simplistă, până la extrem.

Şi atunci, ce anume este Dumnezeu? Unii spun că e cu neputinţă de ştiut. Nu e adevărat. Dumnezeu poate fi cunoscut şi Dumnezeu poate fi trăit ca experienţă. Dumnezeu comunică în mod direct cu noi, după cum au demonstrat întemeietorii religiilor noastre; iar noi putem comunica în mod direct cu Dumnezeu — după cum declară orice religie care crede în puterea rugăciunii.

Dumnezeu poate fi cunoscut şi Dumnezeu poate fi trăit ca experienţă.

În acest caz, iată ceea ce Dumnezeu i-a comunicat şi continuă să-i comunice omenirii, referitor la divinitate: Dumnezeu este o Esenţă Esenţială, care impregnează toate cele ce sunt; este Sursa Primă, de o nemăsurată inteligenţă; şi, de asemenea, Forţa Primă, a creaţiei nemărginite.

Dumnezeu este, deopotrivă, Creatorul şi toate Cele Create; e o Energie Pură, ce are impact asupra Sieşi. Este Cauza Dintâi. Este Fiecare Efect. E sălaşul întregii înţelepciuni; izvorul nesecat al oricărei vreri; sursa primară a oricărei puteri; şi originea oricărei realităţi.

Este, într-un cuvânt, Iubire.

Înţelepciunea Sa este deplină, vrerea Sa e împlinită, puterea Sa e vădită, iar realitatea Sa e, pe de-a-ntregul, cu măreţie şi în mod glorios manifestată, transpusă în fapt, prin trăirea, experienţa şi expresia Iubirii.

Oare această Esenţă Esenţială pe care o numim „Dumnezeu” are o personalitate?

Da.

Măreţia lui Dumnezeu şi magnificenţa lui Dumnezeu rezidă în lipsa de formă a lui Dumnezeu. Totuşi, asta nu înseamnă că Dumnezeu nu e o “personalitate” căreia să I ne putem ruga şi cu care să putem interacţiona. Înseamnă, de fapt, exact contrariul.

Însăşi lipsa fundamentală de formă a lui Dumnezeu este cea care Îi permite lui Dumnezeu, în orice clipă, să îşi poată asuma şi să poată apărea sub orice chip şi formă, cu putinţă, care împlinesc scopurile Iubirii, ale Dragostei.

Astfel, Dumnezeu poate înveşmânta energia unei figuri paterne; a dezmierdării materne; a loialităţii prieteneşti; a curajului unui făcător de pace; a forţei unui supravieţuitor; a răbdării unui învăţător; a camaraderiei unui compatriot; a apropierii sufleteşti a unei fiinţe iubite şi a statorniciei unei fiinţe dragi.

Aşadar, după cum constatăm, faptul că Dumnezeu nu este, în mod fundamental, o fiinţă umană impozantă, cu o aură de măreţie, nu înseamnă că nu mai avem cui să ne rugăm, pe lângă cine să facem demersuri, sau cu cine să stabilim o relaţie personală. Chiar dimpotrivă. Dumnezeu poate fi totul şi toate, pentru toţi oamenii; iar dacă ne dorim un Dumnezeu personal, căruia să I ne putem ruga; un Dumnezeu asemenea unui părinte, căruia să Îi cerem sfatul; ori un Dumnezeu puternic, pe lângă care să facem demersuri, atunci Dumnezeu este în măsură şi voieşte să împlinească toate aceste roluri, pentru noi.

Dumnezeu este totul şi toate, pentru toţi oamenii, pentru că Dumnezeu este totul şi toate, în toţi oamenii.

Cred că Dumnezeu este Viaţa însăşi.

Neale Donald Walsch - Scrisoare deschisă către lumea noastră

Sursa :  http://www.theglobalconversation.com/blog/?p=8666

(0 voturi)
Ultima modificare Vineri, 26 Februarie 2016 10:54
Catalina  

Coordonator al comunitatii spirituale Humanity's Team Romania si membru fondator al asociatiei non-profit Echipa Omenirii. Activeaza ca primul voluntar al Humanity's Team Romania din 2007, impreuna cu sotul ei. Reprezinta Romania in comunitatea internationala, coordoneaza echipa de voluntari locala, organizeaza evenimente, administreaza site-ul HT Ro. In viata de zi cu zi este asociat intr-o companie privata romaneasca si mamica a doua fetite. Sustine si se implica in Humanity's Team din pasiune. Are convingerea ca mesajele cartilor Conversatii cu Dumnezeu trebuie sa fie sustinute, distribuite, pastrate vii in constiinta oamenilor deoarece au puterea de a schimba vieti. Rezoneaza profund cu mesajul Unimii.

Website www.humanitysteam.ro
Mai multe din această categorie: « Inelia Benz - Eseu Constiinta unitatii »

Lasă un comentariu

Asiguraţi-vă că introduceţi informaţiile necesare unde este indicat (*). Codul HTML nu este permis.